fratele meu,

timpul exista doar pentru cine are ceva de facut. de parcurs un drum. asa a aparut universul. “nimicul” statea linistit pana cand a calcat Cineva in el. chestia asta care nu era nimic s-a infuriat rau si a facut bang in toate partile. mizeria s-a intins milioane de ani si de atunci tot continua. pai pana cand o s-o distrugem noi. ca sa avem ce face, in loc de nimic.

iti scriu maine si cum a aparut nimicu’.

O noua Biserica se construieste in oras, dar pana va fi gata enoriasii isi duc spiritul de mana la slujba din baraca. In noaptea de Inviere oamenii erau tacuti iar un copil de scoala primara batea toaca. O sa-l vedeti si pe el in poze.

Vechiul amplasament al Uzinei Vulcan (Bucuresti, Rahova-Sebastian), rascolit intr-un weekend impreuna cu Cristi.  

Coloana sonora: chitara mea acustica + soho pickup + boss rc2 loopstation + cool edit 2 (chorus / cheap springs delay).

Click aici pentru fullscreen HD!
Pozele sunt si aici: 100eyes.ro/photogallery/mishulescu/Ruinele-Uzinei-Vulcan/

Bucuresti, zona pietei Bucur, pe strada Verzisori. Depozitul e pazit, teoretic n-ai voie acolo. Si nici n-ai vrea sa intri, e plin de cacati si umezeala. Dupa ce m-am imprietenit cu paznicul ce vroia sa ma ciomageasca, am aflat ca situl este “in conservare” pentru ca se afla pe locul unui cimitir. Urmareste pe 100eyes.ro descrierea fiecarei poze pentru a intelege ce s-a intamplat defapt acolo.

Mi s-a aratat prin lentila aparatului.

A fost prima data cand am:

• construit un afis pentru el. eram fix in perioada in care experimentam kinetic typography, asa ca a fost un exercitiu bine-venit. 
• vazut prin oras postere cu AG - la metrou, prin centru, pe statiile ratb. am inteles c-a avut o armata de 8 oameni care s-au ocupat de afisaje iar treaba asta s-a vazut. mi-au zis mai multi ca au vazut posterele
• fost la un concert Weinberger. multumesc AG pentru invitatie. a fost superb!

I-am zis ca am de gandit ganduri, ca trebuie sa plec in sala alba. Pac, ignore.

De multe ori cand ma intorc de la un concert, primul lucru pe care-l fac e sa iau cateva acorduri pe chitara. Sa cant. Exteriorizez ce-a mai ramas in mine din ce-am primit dinspre scena. 

In seara asta a fost la fel. N-am fost la un concert, dar am primit aceeasi energie din discutii despre chitari, setups, custom choppers, America si mai ales 25% din ce-ti trebuie sa fii Artist: curajul sa te exprimi. Bhai, a fost un moment la care visam de acum 7-8 ani. 

Respect, AG!

Da, recunosc: nu ma asteptam! Am rmas placut surprins sa vad intr-un cinema din Londra ca se da Boogie al lui Radu Munteanu. Filmul nu m-a dat pe spate, dar mi-a placut pentru mesajul lui misogin. Probabil pentru a justifica mesajul filmului, construirea personajului jucat de  Dragos Bucur a durat o mie de ani - adica tot filmul, desi cred ca toata lumea cred ca s-a prins mult mai devreme cum sta treaba. Adica nu are un coportament special sau tipic romanesc, sa zici ca altii se prind mai greu. Poate doar sa enerveze publiul feminin incat sa zica da, fata, merita sa-i faca asta.

Rewind, despre poster vroiam defapt sa vorbesc. Posterul imi place pt abordarea sex sells prin faptul ca nu vinde un trup de romanca autentica, ci un sex simbol romanesc ciumpalac lipsit de chestii convexe si concave. E ca o fotografie albnegru: iti zice in forta cum sta treaba. E genul de poster care-ti da un pumn in gura, fara sa foloseasca un vizual agresiv.

Ma intreb ce alt actor roman ar fi pastrat imaginea asta. Tudor Chirila? Florin Piersic Jr? Poate doar Andy Vasluianu, desi el pare cam ametit cateodata. Oricum, prefer sa fac plaja prin preajma lui Dragos Bucur, decat sa ma faca Andy la bani

Intr-o perioada atat de cenusie se tipareau chestii atat de colorate. Si totul era construit “de mana”, de la litere pana la ilustratii. Cred ca povestea s-a poluat odata cu folosirea fotografiilor si totul a devenit mai sharp, mai brut, mai selling.

Cele de sus le-am prins in National Air and Space Museum, iar aici sunt de la alti pasionati. Americanii-s de vina!

Cat am fost in state nu prea am avut acces (moca) la net. Paradoxal, stiu.

Dar nu lipsa internetului ma nelinistea, ci faptul ca nu-mi citesc feed-urile din agregator.  E ca atunci cand esti in pustietate si vezi un computer langa tine si te simti mai safe. Nu trebuie sa-l pornesti, doar sa-l stii acolo.

Titlul este un citat din GWB, de aici.

Am avut 3 identice cu asta. De prin clasa a 6-a. 
Tata lucra la “telefoane” si primeau biciclete pt deplasarea la deranjamente, dar mi-aduc aminte chestii despre ea: 

• rotile se descentrau relativ repede din cauza profilului jantelor, trapezoidal. cele unguresti aveau unghiuri drepte si mancau gropi pe paine.
• se ridica greu pe o roata
• dinamul se cam simtea la pedala cand il cuplai. nu ai fi putut urca o rampa noaptea, facand lumina cu el cuplat.
• contrafrana se indoia de noua (am avut 3), dar o schimbam cu ceva trainic la mama la fabrica
• frana pe fata era pe tambur si manerul era foarte departe; oricum era ineficienta.
• trusa de chei folosea si la alte chestii, prin casa. si acum sunt oameni care mai au chei d-alea, multi-purpose.
• mai avea si un frate mai mic, pt adolescenti. imi placea cel cu sa lunga, dar…

I can ride my bike with no handlebars:

Poza via “La trecut“.

Barba de 5+ zile

Atat a durat pana air france mi-au adus bagajele, ratacite tot de ei. Nu numai mie mi le-au pierdut dupa blocajul de pe 5ian din Charles de Gaulle, doar ca la mine a durat ceva pana au venit.

Sunt sigur ca unele nu vor mai ajunge niciodata, pt ca am vazut bagaje pe pista, bagaje in zapada…

Mi-am lasat barba ca sa vada oricine cat inseamna 5 zile. Si pentru ca aveam in troller aparatul de ras :p

metrou piata victoriei

ora 22:49

ora cand metroul s-a oprit. de tot.

Asta e a mea, dar mai multe pe flickr, la altii.

Nu poti vedea ce se intampla in jurul tau pentru ca esti preocupat sa-ti conservi energia, caldura, luciditatea, privirea. Oricum, iarna nu are culoare. Nici macar din tren, cand nu esti expus.

Cernavoda - orasul luminilor.

Si dupa ce-ai despachetat cadoul, pofta buna!

In cartierul meu verde traiesc veverite, rate salbatice si pescarusi. Cred ca sunt niste mutatii genetice de inca arata ca-n altasul de zoologie, pentru ca in cartierul meu verde pufaie o centrala de mama-focului. In cartierul meu verde acum e iarna si eu scriu la maneca scurta. 

Cine e de vina?

Experiment foto-acustic.