Mishulescu — yet another creative

De cand s-a inventat interfata grafica pentru sistemele de operare, mediul direct de input a ramas cursorul, animat fiind de un mouse sau de trackball. Enough is enough!

Ganduri pentru ziua cand inputul multi-touch pe ecranul workstation-ului va intra in mainstream:

Desktopul va fi format din multe “widgeturi” dock-abile.
Asta e partea pe care-o astept aproape cum asteptam flip 3D-ul din Vista. Kidding. Inainte de productivitate, exista nevoia de personalizare. Da, exact, intai iti pui o tema noua pe telefon pt ce wallpaper are si abia apoi incerci sa renunti la ea pentru ca nu vezi alb-pe-alb cine naiba te apeleaza. Ce ramane? Cosul de gunoi, MyHi5Pictures, Control Panel, Dashboard… toate raman, doar ca o sa le folosim mai natural. Probabil va functiona foarte bine un sistem de modulare a mai multor aplicatii. De exemplu, sortez fisierele in file manager dupa “muzica” si atasez fereastra respectiva de playerul audio si o sa am un fel de winamp + playlist. Atasasez si panoul de sunet si am formatia completa. Vreau sa trec pe radio online? Atasez playlist-ul online de player. Vreau sa vad un film? pai imi place gomplayer, pastrez panoul de sunet pt ca-mi configurez pozitionarea boxelor si mai atasez un widget de la ebay cu un film inchiriat pt streaming. O sa fie o dementa!

Ecranele virtuale vor avea sens in final
Echivalentul in offline: e ca si cand ai schimba fata de masa cu cestile de cafea de pe ea, pe furnirul mesei din birou, apoi cu turntable-ul pentru un mega-mix.

La inceput a fost mausul Paradoxal, primele aplicatii dezvoltate in sensul asta vor folosi metodele clasice de input. La fel cum primele interfete pentru sistemele de operare au fost create doar din cod. E firesc, da’ am scris-o sa fie scrisa. Stiti ca vor trebui sa se pensioneze toti interaction-designerii care-au prins “era mausului” ca sa se nasca idei pure.

Primul pas
A fost facut de telefoanele cu touchscreen, iar al doilea pas, de interfata multi-touch de la iPhone; mai e mult pana departe, dar e bine ca avem un trend. Microsoft Surface Table sau cum ii zice… nu prea are treaba cu ce zic eu aici

De unde sare iepurele
Sistemul poate fi adoptat lejer ca alternativa de “accesibilitate”, pentru utilizatorii cu handicap. Nu vreau sa par cinic, dar daca iti lipseste degetul arator, te descurci cu ala mic, cu carligul de pirat sau cu nasul. De exemplu, tot din “accesibility” s-a incetatanit tagul ALT printre seo-zari. Wikipedia a gasit si solutia tehnica (vorbim despre software aici): Newer implementations utilize Java, AJAX, Adobe Flex, Microsoft .NET, or similar technologies to provide realtime control in a separate program, eliminating the need to refresh a traditional HTML based web browser. Sper sa vad “lol”-uri in comentarii

What to do, what to do?
Revin la exemplul iPhone: au adaptat ecranutul ala puchisit de la telefon (ca e mai mic decat palma) la navigarea cu dej’tu. Deci se poate, dar obiectele interactive vor trebui supra-dimensionate. Butoanele “is king”, dar reteta de succes este “let users do” orice le trece prin cap; si pe ideea asta, modul de interactionare nu trebuie sa constranga creativitatea, ci dimpotriva. Una peste alta, schimbarea trebuie sa se produca pentru ca e nefiresc sa continuam sa agitam o sagetica. Ok, mausul este pentru calculator ceea ce pixul este pentru hartie, dar si-a depasit demult atributiile. Impactul o sa fie in usability, pentru ca orice sistem de interactionare inventezi, va fi cat se poate de natural. Doar daca nu transformi interfata Google in ceva asemanator cu Canonul in re major.

This thread is worthless without pics
Stiu.